Pentru tablele de oțel acoperite cu culoare, grosimea totală minimă a acoperirii pe partea frontală nu trebuie să scadă sub 20μm, în timp ce practica standard din industrie dictează o limită maximă de 50μm. Depășirea acestui prag de 50 μm nu numai că are ca rezultat o creștere substanțială a costurilor, dar dă naștere și la probleme precum fisurarea în timpul procesării și reducerea aderenței, ceea ce duce în cele din urmă la o scădere a performanței generale. Impactul negativ al grosimii excesive a acoperirii Performanță de procesare degradată: Când stratul de acoperire este excesiv de gros, operațiunile de îndoire și tăiere sunt predispuse să provoace crăparea sau desprinderea stratului, în timp ce aderența dintre straturi este compromisă. Creștere substanțială a costurilor: pentru fiecare 5 μm suplimentar de grosime de acoperire, costurile vopselei cresc cu 15%-20%; aceasta umfla inutil costurile materiilor prime si diminueaza competitivitatea produsului pe piata. Susceptibilitate la defecte de lasare și „coaja de portocală”: o acoperire prea groasă tinde să se niveleze neuniform în timpul procesului de coacere și întărire, ducând la imperfecțiuni ale suprafeței, cum ar fi textura „coajă de portocală” și semne de lasare, reducând astfel rata de trecere a produsului. Aderență redusă a stratului: Grosimea excesivă a stratului duce adesea la întărire incompletă; aceasta slăbește rezistența de aderență între straturi, făcând acoperirea mai susceptibilă la delaminare și decojire în timp.